Telegondola din Mamaia pare astăzi o parte firească a stațiunii, însă apariția ei a fost neobișnuită pentru litoralul românesc. Până în 2004, instalațiile de transport pe cablu erau asociate aproape exclusiv cu muntele. La Mamaia, aceeași tehnologie a fost folosită pentru agrement și pentru a arăta stațiunea de la înălțime.
Traseul ales trece pe deasupra bulevardului, între zona Perla și Cazino. Cabinele colorate au devenit repede ușor de recunoscut, iar imaginea lor a început să apară în fotografii și materiale de promovare a litoralului.
Proiectul a început în 2003
Societatea Telegondola Mamaia SRL a fost înființată în 2003, cu un an înainte de deschiderea instalației. Ideea urmărea introducerea unei atracții diferite într-o stațiune construită pe o fâșie îngustă de teren, între Marea Neagră și Lacul Siutghiol.
Forma Mamaiei a contat. Cele mai cunoscute zone sunt așezate de-a lungul aceluiași bulevard, iar un traseu aerian putea lega două puncte circulate fără să necesite un teren foarte mare. Rolul principal al telegondolei a fost de la început turistic, nu acela de a înlocui transportul rutier.
Instalația a fost realizată în perioada 2003–2004, iar documentele tehnice disponibile asociază proiectul cu producătorul austriac Doppelmayr, cunoscut pentru sistemele de transport pe cablu.
16 iulie 2004: cabinele au pornit deasupra stațiunii
Telegondola a fost inaugurată la 16 iulie 2004, după o investiție estimată la aproximativ 3,5 milioane de euro. Deschiderea a avut loc în plin sezon, când Mamaia primea un număr mare de turiști.
Proiectul a fost prezentat drept o premieră în România: o instalație complexă de transport pe cablu amplasată într-o stațiune de la mare și destinată agrementului. Din cabine puteau fi văzute simultan plaja, hotelurile, bulevardul, Constanța și o parte din Lacul Siutghiol.
Traseul Perla–Cazino a legat două zone cunoscute. Stația Perla se află aproape de intrarea sudică în Mamaia și de Aqua Magic, iar capătul opus ajunge în zona centrală, în apropierea Cazinoului și a promenadei.
Telegondola din Mamaia, în cifre
Datele tehnice publicate de operator și în presa locală arată astfel:
-
traseul măsoară aproximativ 2.017 metri;
-
înălțimea maximă ajunge la circa 50 de metri;
-
viteza maximă este de 5 metri pe secundă, adică 18 km/h;
-
fiecare cabină are cel mult opt locuri;
-
capacitatea de transport poate ajunge la aproximativ 1.500 de persoane pe oră;
-
o călătorie durează, în mod obișnuit, între 8 și 12 minute.
Unele prezentări mai vechi indică un timp de aproximativ șapte minute. Valoarea este calculată pentru deplasarea la viteza maximă, în timp ce durata reală depinde de ritmul de funcționare și de operațiunile din stații.
Cum urcă pasagerii fără oprirea întregii instalații?
Telegondola folosește un sistem debraiabil. Cabinele circulă pe cablu cu o viteză mai mare între stații, apoi se desprind temporar de cablul principal și încetinesc în zona de îmbarcare. Pasagerii urcă și coboară, iar instalația continuă să funcționeze.
După ieșirea din stație, cabina se cuplează din nou la cablu și accelerează treptat. Acest tip de sistem este întâlnit frecvent în stațiunile montane, unde un număr mare de persoane trebuie transportat într-un interval scurt.
Funcționarea depinde de condițiile meteo și de verificările tehnice. Instalațiile pe cablu sunt inspectate periodic, iar vântul puternic poate duce la oprirea temporară a curselor.
De ce a fost ridicată la 50 de metri?
Traseul trece peste copaci, clădiri, parcări și bulevard. Pilonii au fost proiectați astfel încât cabinele să păstreze distanța de siguranță față de toate aceste elemente.
Înălțimea are și un rol turistic. Mamaia este aproape complet plată, iar din telegondolă se observă clar cât de îngustă este porțiunea de uscat dintre mare și lac. Călătorii văd în același timp plaja, hotelurile și întinderea Lacului Siutghiol.
Curiozitatea ascunsă în actele firmei
Activitatea principală a societății care administrează instalația este încadrată la codul CAEN 5110, „transporturi aeriene de pasageri”. Denumirea trimite cu gândul la avioane, însă a fost folosită și pentru activitatea telegondolei.
De-a lungul timpului au apărut discuții despre modernizarea cabinelor și extinderea traseului spre nordul stațiunii sau spre Constanța. Analizele nu au schimbat până acum traseul inițial dintre Perla și Cazino.
Cum a ajuns un simbol al Mamaiei?
Telegondola a avut câteva elemente care au făcut-o ușor de reținut: a fost o noutate la litoral, a trecut prin centrul stațiunii, a putut fi văzută de la distanță și a arătat Mamaia dintr-un unghi inaccesibil de la nivelul străzii.
Cabinele colorate circulă chiar deasupra bulevardului, într-o zonă prin care trec aproape toți turiștii. Spre deosebire de o clădire ascunsă între hoteluri, instalația rămâne permanent în câmpul vizual. Fotografiile făcute din cabină sau de la sol i-au răspândit rapid imaginea.
După mai mult de două decenii de funcționare, telegondola este legată de perioada în care Mamaia a adăugat atracții noi pe lângă plajă și viața de noapte. Pentru turiști, călătoria contează mai puțin ca mijloc de deplasare și mai mult ca ocazie de a vedea, în câteva minute, marea, lacul și forma întregii stațiuni.
