Marea poate arăta liniștită într-un anumit punct și tocmai acolo să existe un curent care duce apa spre larg. Este una dintre situațiile care îi surprind pe turiști, deoarece zona periculoasă nu are întotdeauna cele mai mari valuri.
Pe litoralul românesc, un risc important îl reprezintă curenții de retur, cunoscuți și sub denumirea de curenți RIP. Ei apar inclusiv aproape de mal și îi pot îndepărta rapid de plajă chiar și pe cei care știu să înoate bine. Cercetările Universității din București au arătat că fenomenul apare pe numeroase sectoare de plajă dintre Năvodari și Vama Veche.
Curenții de retur duc apa de la mal spre larg
Valurile aduc permanent apă spre plajă. Apa acumulată lângă țărm trebuie să se întoarcă spre larg, iar uneori găsește un traseu printr-o zonă mai adâncă sau printr-o întrerupere a unui banc de nisip.
În acel punct se formează un canal relativ îngust prin care apa se deplasează în direcția largului. Acesta este curentul de retur.
Forma fundului mării contează mult. Bancurile de nisip, canalele formate între ele, digurile, epiurile și alte construcții din apropierea plajei modifică deplasarea apei. Valurile care ajung oblic la țărm generează și curenți paraleli cu plaja, iar interacțiunea dintre aceștia și relieful submarin poate favoriza apariția unor curenți spre larg.
Curentul nu te trage la fund
Una dintre cele mai răspândite idei greșite este că un curent RIP trage înotătorul spre fundul mării.
Mișcarea sa este în principal orizontală. Curentul te îndepărtează de plajă, nu te aspiră în adânc. Pericolul apare atunci când încerci să înoți direct spre mal, împotriva apei care se deplasează în sens opus.
Efortul devine foarte mare, iar oboseala apare repede. Panica, valurile și încercarea continuă de a reveni pe aceeași direcție cresc riscul de înec. Specialiștii NOAA recomandă păstrarea energiei și ieșirea laterală din curent, nu lupta directă cu acesta.
Cât de puternici sunt curenții de pe litoralul românesc?
Măsurătorile realizate în cadrul cercetărilor Universității din București arată că avem motive să tratăm fenomenul cu seriozitate.
Pe sectoarele analizate, curenții RIP au avut viteze medii de aproximativ 0,4-0,5 metri pe secundă, iar valorile maxime instantanee au ajuns la 1,5-1,6 metri pe secundă. Lățimea medie a unui astfel de curent a fost de aproximativ 20-30 de metri, dar unele zone au ajuns la 60-70 de metri.
Curenții urmăriți de cercetători s-au extins până la aproximativ 150 de metri față de linia apei. Intensitatea cea mai mare a fost observată atunci când valurile depășeau aproximativ jumătate de metru.
Un înotător care încearcă să parcurgă cei 150 de metri împotriva curentului consumă rapid foarte multă energie. Tocmai de aceea, forța fizică și experiența la înot nu reprezintă o garanție.
Cum recunoști un curent de retur de pe plajă?
Problema este că zona periculoasă poate părea mai liniștită decât apa din jur.
Privește marea câteva minute înainte să intri. Un curent RIP poate fi indicat de o porțiune în care valurile se sparg mai puțin, în timp ce în stânga și în dreapta există spumă și valuri vizibile.
Apa poate avea o culoare diferită, iar spuma, algele sau alte obiecte plutitoare se pot deplasa spre larg. De la un punct ceva mai înalt, aceste diferențe sunt mai ușor de observat.
Atenție! O zonă în care valurile lipsesc nu este automat cea mai sigură pentru intrarea în apă. Tocmai acea „pauză” dintre valuri poate marca traseul unui curent de retur.
Ce faci dacă simți că apa te duce spre larg?
Primele secunde contează mai ales pentru controlul reacției. Încercarea instinctivă de a reveni imediat spre plajă este exact mișcarea care consumă cel mai mult energia.
Dacă ești prins într-un curent RIP:
-
păstrează-ți calmul și încearcă să rămâi la suprafață;
-
evită să înoți direct împotriva curentului, spre mal;
-
deplasează-te paralel cu plaja până când simți că forța curentului scade;
-
după ieșirea din canal, îndreaptă-te spre mal pe diagonală, folosind și direcția valurilor;
-
dacă obosești, plutește sau menține-te la suprafață și economisește energie;
-
ridică un braț și strigă pentru a atrage atenția salvamarilor.
Curenții sunt de obicei mai înguști decât zona pe care ai avea-o de parcurs dacă ai continua spre larg. De aceea, deplasarea laterală urmărește ieșirea din canalul de apă, nu întrecerea cu el.
Steagul roșu înseamnă că rămâi pe plajă
Condițiile mării se pot schimba în câteva ore. Faptul că ai înotat dimineața nu spune nimic despre siguranța apei după-amiaza.
Pe litoralul românesc, steagul roșu indică interzicerea intrării în apă. Steagul galben arată că înotul este recomandat numai persoanelor experimentate, iar steagul roșu-galben marchează o zonă de plajă supravegheată de salvamari.
Atenție! Colacul gonflabil, salteaua sau placa nu transformă o zi cu steag roșu într-una sigură. Vântul și curenții le pot îndepărta rapid de mal, iar persoana aflată pe ele ajunge într-o situație și mai dificilă.
Unele zone ale litoralului sunt afectate mai frecvent
Studiile proiectului RORIP au analizat aproximativ 34 de sectoare de plajă între Năvodari și Vama Veche. Cercetătorii au identificat o frecvență ridicată a curenților de retur în zone precum Eforie Nord, Costinești, 2 Mai, Jupiter-Venus și în sectorul de cordon litoral din apropierea Saturnului.
Informația nu înseamnă că celelalte stațiuni sunt lipsite de curenți. Aproximativ două treimi dintre sectoarele analizate au fost afectate, cu frecvențe diferite.
Situația se poate schimba și după furtuni sau după modificarea fundului mării. Un loc în care ai intrat fără probleme cu o zi înainte poate avea alte condiții în următoarea zi.
Digurile și epiurile cer mai multă atenție
Mulți turiști aleg să înoate lângă diguri deoarece apa pare mai liniștită. Tocmai aceste construcții pot modifica direcția valurilor și a curenților.
Apa se poate deplasa de-a lungul structurii și apoi spre larg, iar adâncimea se schimbă uneori brusc în apropierea acesteia. Specialiștii NOAA includ digurile, pontoanele și alte structuri costiere printre locurile în apropierea cărora se pot forma curenți de retur.
Păstrează distanță față de epiuri și diguri și alege zona indicată de salvamar pentru înot.
Copiii trebuie supravegheați de la câțiva pași
Apa mică nu elimină riscul. Un val poate dezechilibra copilul, iar fundul mării poate avea gropi sau diferențe de nivel formate între două zile.
Pentru copiii mici, supravegherea înseamnă ca adultul să se afle suficient de aproape pentru a interveni imediat. Privitul de pe șezlong este prea puțin atunci când copilul se află în apă.
Același principiu se aplică persoanelor care nu știu să înoate. Intrarea până la brâu într-o mare agitată nu este o alternativă sigură la înot.
Vezi pe cineva luat de curent? Cheamă salvamarul
Impulsul de a intra după o persoană aflată în dificultate este firesc, dar poate duce la o a doua victimă. Salvatorii profesioniști folosesc echipament de flotabilitate și cunosc modul în care se deplasează curentul.
Anunță imediat salvamarul. Dacă zona nu este supravegheată, cere ajutor prin 112 și încearcă să arunci persoanei un obiect care plutește, fără să te expui aceluiași curent. NOAA avertizează că inclusiv persoanele care intră în apă pentru a salva pe cineva pot ajunge ele însele în pericol.
Cea mai simplă regulă pentru o zi la Marea Neagră rămâne verificarea condițiilor înainte de prima baie. Privește steagul, întreabă salvamarul dacă marea este agitată și tratează cu atenție zonele în care valurile se întrerup. Câteva minute petrecute observând apa sunt mult mai utile decât încercarea de a afla cât de puternic este curentul după ce ai intrat deja în el.
