Este Pădurea Comorova, una dintre cele mai interesante amenajări realizate vreodată pe litoralul românesc. Pădurea nu s-a format aici în mod natural. A fost plantată de oameni începând cu anul 1890, cu câteva decenii înainte ca Neptun și Olimp să existe. Mai târziu, o parte din ea a fost sacrificată tocmai pentru construirea acestor stațiuni.
Pădurea Comorova a fost plantată de oameni
La sfârșitul secolului al XIX-lea, zona aflată la nord de Mangalia arăta foarte diferit. Terenul era expus vânturilor puternice, secetei și nisipului, iar statul român a început un amplu proiect de împădurire.
Lucrările au început în 1890 și au continuat aproximativ 20 de ani, sub patronajul Regelui Carol I. În total, pădurea ajunsese la aproximativ 855 de hectare. Scopul era protejarea zonei de coastă și transformarea unor terenuri dificile într-o suprafață împădurită.
Experimentul a funcționat. Copacii s-au adaptat, iar Comorova a devenit o pădure întinsă pe câțiva kilometri între mare și interiorul Dobrogei.
Peste un milion de puieți au fost plantați în numai câțiva ani
Una dintre cele mai interesante informații despre Comorova se referă la amploarea lucrărilor de împădurire. Între 1903 și 1906, pe o suprafață de peste cinci hectare ar fi fost plantați mai mult de un milion de puieți.
Silvicultorii au încercat numeroase specii pentru a vedea care se adaptează condițiilor de lângă mare. Au fost plantați salcâmi, frasini, duzi, castani, pruni, oțetari și stejari.
Comorova poate fi privită, așadar, și ca un experiment silvic desfășurat pe termen foarte lung. Unele dintre speciile plantate la începutul secolului XX se găsesc în zonă și astăzi.
Câțiva stejari plantați atunci sunt protejați și astăzi
O parte dintre stejarii brumării de la Comorova au supraviețuit mai bine de un secol. Un pâlc format din aproximativ 60 de exemplare, întins pe circa 1,2 hectare, a primit statut de protecție.
Stejarii au vârste și dimensiuni diferite, iar unii provin din primele etape ale lucrărilor de împădurire.
Este un detaliu ușor de trecut cu vederea atunci când îți petreci vacanța în Neptun. O parte dintre copacii din apropierea stațiunii sunt mai vechi cu zeci de ani decât toate hotelurile construite aici.
Neptun a fost construit chiar în Pădurea Comorova
La mijlocul anilor '60, autoritățile comuniste au decis extinderea masivă a litoralului spre sud. Zona dintre Mangalia și Costinești avea suprafețe mari neconstruite, iar Comorova se afla exact în locul în care urmau să apară noile stațiuni.
În 1967, aproximativ 259 de hectare au fost scoase din fondul forestier pentru dezvoltarea zonei turistice. Alte surse istorice indică faptul că aproximativ o treime din pădure a fost destinată în perioada 1967-1968 construirii stațiunilor Neptun, Olimp și Jupiter.
O parte dintre copaci au fost tăiați, iar terenul a fost reorganizat pentru hoteluri, drumuri, restaurante și alte construcții turistice.
Pădurea a influențat însă și felul în care arată Neptun
Comorova nu a reprezentat numai terenul pe care s-a construit. Vegetația rămasă a fost integrată în noua stațiune.
Neptun a fost proiectat cu hoteluri amplasate printre copaci, străzi secundare și alei cu multă vegetație. Pădurea se află în partea vestică a stațiunii, iar lacurile Neptun I și Neptun II separă o parte dintre construcții de plajă.
Tocmai această combinație explică de ce Neptun are și astăzi mai multe zone umbrite decât multe dintre celelalte stațiuni românești.
Olimp a profitat de pădure, faleză și diferențele de nivel
Olimp a fost dezvoltat puțin mai târziu, în continuarea Neptunului. Aici proiectanții aveau o situație diferită: terenul este mai înalt față de mare, există faleză, iar Pădurea Comorova se află imediat în spatele zonei construite.
Hotelurile mari au fost amplasate spre mare, în timp ce vegetația a rămas o componentă importantă a zonei din interior.
În anii '70, Olimp și Neptun erau considerate unele dintre cele mai bine amenajate zone turistice ale litoralului. Olimp era orientat mai ales spre servicii de categorie superioară și turiști străini, iar la Neptun existau și vilele de protocol folosite de conducerea politică.
Comorova a creat și un microclimat diferit lângă stațiuni
Rolul unei păduri atât de apropiate de mare se simte cel mai ușor în zilele foarte călduroase. Vegetația creează umbră și reduce temperatura la nivelul solului, iar copacii limitează acțiunea directă a vântului.
Investigațiile despre istoria pădurii arată că una dintre funcțiile sale inițiale era tocmai protejarea terenului în fața condițiilor dificile de pe litoral. După mai bine de un secol, aceeași pădure influențează confortul din Neptun și Olimp.
Diferența se observă chiar și de pe DN39, unde șoseaua trece printr-o zonă puternic împădurită înainte de intrarea spre stațiuni.
Pădurea a pierdut sute de hectare
Comorova a trecut prin schimbări majore după apariția stațiunilor. Din cele aproximativ 855 de hectare inițiale, suprafața s-a redus considerabil în urma scoaterilor din fondul forestier, schimbărilor de proprietate și dezvoltării imobiliare.
Problemele au continuat și după 1990. Terenuri din pădure au fost trecute în domeniul privat al municipiului Mangalia, iar ulterior unele parcele au fost vândute. Curtea de Conturi a avertizat încă dintr-un raport din 2013 asupra riscului ca pădurea să fie distrusă prin dezvoltări imobiliare.
Situația Comorovei a devenit astfel subiectul mai multor campanii civice și dispute administrative.
În 2026, peste 60 de hectare au trecut în domeniul public
Povestea pădurii continuă și astăzi. În iunie 2026, peste 60 de hectare, împărțite în șapte parcele aflate între Jupiter, Neptun și Olimp, fuseseră trecute oficial din domeniul privat în domeniul public al municipiului Mangalia. Măsura limitează posibilitatea înstrăinării acestor terenuri și urmărește protejarea lor.
Există și un proiect pentru amenajarea unui parc municipal în Comorova, cu alei pietonale, piste pentru biciclete și zone de recreere, păstrând caracterul împădurit al terenului.
Pădurea explică, în mare măsură, de ce Neptun și Olimp arată diferit de alte stațiuni de pe litoral. Paradoxul este că dezvoltarea lor a însemnat pierderea unei părți importante din Comorova, dar suprafața rămasă a devenit unul dintre elementele care le definesc și astăzi. O plimbare prin zonă arată foarte clar că istoria celor două stațiuni nu poate fi separată de istoria pădurii în care au fost construite.
